0722.830.417 office@winstep.ro

Despre Marketingul Online

digital_marketing

Autor: Ștefan Bădescu

Un citat atribuit lui  Henry Ford, spune așa: „Dacă toţi banii mei ar fi 20 de dolari, de 2 dolari aş cumpăra creioane şi de 18 dolari aş face publicitate la ele.”

Sună puternic, e ca o armă a marketerilor în discuțiile de convingere cu cel care vrea să investească în publicitate. Din păcate cred că e un pic cam fals citatul, l-am căutat în engleză, iar Google care știe tot, n-a găsit nici urmă de așa ceva. N-ar fi primul citat atribuit în mod fals. Este o industrie de „traineri, coach” care se folosesc de astfel de citate, dacă și voi ați auzit de el, atunci înseamnă că a avut o publicitate bună. Noroc că îl avem pe prietenul Google.

…Prieten dacă ești în cealaltă parte a baricadei, în cea a consumatorilor, în cea de client, că dacă ești în tabăra vânzătorului, Google este ca un fel de șef al pieței în tranziția românească, care îți cere taxă de tarabă și taxă de protecție, pe care o plătești la alți băieți, ca să te așeze mai lângă intrare.

Pe lângă Google mai este Facebook și reclama pe site, dar primul are si Maps și Youtube și marea majoritate de site-uri partenere și aplicații pe mobil care sunt pline de reclame.

Prima greșeală pe care o face un novice în marketingul online este să creadă că orice canal este la fel și că numărul de vizualizări este cheia. Sigur, numărul de vizualizări este un indicator, însă una e să vezi o reclamă pe Facebook și alta este să o vezi în ediția electronică a Ziarului Financiar.

Una este să găsești ceea ce căutai pe primul loc pe google și alta e să vezi în partea dreaptă o reclamă plătită, care a ajuns acolo doar din cuvântul cheie setat, nu datorită conținutului din corpul anunțului.

A doua greșeală este să creadă că un singur tip de publicitate este suficient și că prețul alături de calitate este suficient pentru a declanșa decizia de cumpărare a clientului.

Lucrurile sunt ceva mai complicate. Chiar dacă suntem mulțumiți de preț și de calitate, online avem posibilitatea să căutăm mai departe, fără prea mare efort și putem alege chiar și pe cineva cu un preț mai mare. Spre exemplu, cel mai mare magazin online din România, nu are mereu prețurile cele mai mici. Online e ușor să vezi asta, dar dacă vrei să ai certitudinea că îți va fi livrat produsul la timp, la sediul care trebuie, că vei găsi în cont factura și situația garanțiilor și mai ales că îl poți returna dacă e ceva în neregulă, îi alegi tot pe ei, care pot fi mai scumpi chiar și cu 5%.

La firma noastră plătim publicitate pe Facebook, chiar dacă n-am vândut nimic în 4 ani doar așa.

Întrebarea firească este de ce dăm noi banii, pe ceva ce nu vinde?

Noi știm că pe Facebook se vând fie seminarii gratuite, fie adidași contrafăcuți, fie jocuri de tipul Angry Birds. Astea nu pentru că lumea bună n-ar fi pe Facebook, doar că acolo mintea se așteaptă să găsească filmulețe cu pisici și selfie-uri cu văru din Spania, iar dacă vede altceva, e ca o piesă de puzzle care pur și simplu nu se potrivește.

Însă mintea umană e complexă și stochează mult mai mult decât vrem noi, iar dacă va vedea reclama noastră și pe stradă, sau în Capital, atunci atunci va lua acea bucățică de puzzle de pe Facebook și o va potrivi unde trebuie.

Sau, dacă va găsi și un articol pe vreun forum sau publicație care să facă referință la serviciile sau produsele noastre, atunci decizia e ca și luată.

Dar nici în situația asta clientul nostru tot nu va fi decis să cumpere. Va trebui să intre pe site. Acolo, în funcție de ce vindem, trebuie să respectăm niște reguli.
Una generală este cea a abundenței. Nouă, oamenilor, ne place să avem de unde alege, ne crește impulsul de a alege. Coca Cola știe asta și din cauza asta găsim munți de marfă în Hypermarketuri.

O altă plăcere este să fim serviți, să putem pune întrebări, să ni se ofere soluții rapid. Aici Dedeman cam suferă, pentru că nu găsești aproape niciodată un angajat pe raionul la care ești tu.

Paginile care au contact și hartă sunt deja depășite, acum pe lângă asta, au și un buton de chat online. Vă spun din experință că nici asta nu prea vinde, nu prea e folosit, dar clientul se simte bine să îl știe acolo, nu se mai simte singur.

Ar fi multe reguli de vânzări, dar nu ăsta este scopul nostru, să ne concentrăm mai departe la online.

Să vorbim și despre banii pentru campaniile online. Nu vă gândiți la citatul fals, chiar nu cunosc o companie care să investească în publicitate 90% din venituri, poate doar ăștia care vând apă cu zahăr de o sută de ani și se laudă că au păstrat aceeași rețetă.

Campaniile online pot fi începute cu sume modice, dar asta poate fi o capcană. Rețineți că oamenii nu se hotărăsc imediat să cumpere, decizia ia timp.

Am să vă dau un exemplu.

Știam de la concurență că dacă vom cumula peste 200 de vizite de câte cel puțin două minute fiecare pe site, vom putea vinde produsul nostru.

Prin urmare, am inundat online-ul cu reclamă, am strâns 230 de vizite rapid și am închis robinetul.

N-am vândut produsul… Știți de ce? Pentru că timpul de sedimentare a informației în mintea clienților cărora produsul nostru se adresează, ia cam între două și patru săptămâni, iar noi am oprit robinetul după numai o săptămână.

Cum ar fi trebuit să procedăm?

Ar fi trebuit să continuăm să ținem robinetul deschis, iar după o lună, am fi avut de patru ori mai mulți clienți.

Noi am înțeles asta și de atunci nu mai oprim reclamele online.

Pe Google, firma noastră plătește în medie 1,2 lei per click, iar la Facebook 0,65 lei.

Ca să fim în prima pagină, sau chiar în primele rezultate, ale căutării pe Google, investim 500 euro anual în site. De ce? Pentru că Google vrea timp de răspuns rapid la încărcarea paginii, pentru că vrea linkuri friendly, optimizare pentru dispozitivele mobile, inserare de blog și multe altele, treburi de care nu ne ocupăm noi, contractăm specialiști.

Ne ajută foarte mult la indexare articolele de specialitate pe care le scriem lunar. Este o activitate dificilă, pentru că implică efortul consultanților noștri, iar efectele sunt greu de estimat.

Unele sunt indexate pe locul întâi, altele pe locul 10. Ambele sunt pe prima pagină, deci ambele au șanse de a fi deschise, dar indexarea lor nu are legătură direct proporțională și cu informația de calitate mai mică sau mai mare pe care o conțin. Totuși, Google este doar un robot.

În 2006 erau câteva ziare online, acum sunt câteva ziare tipărite.
În 2016 sunt posturi tv care emit online, în curând toate o vor face.

Aveți grijă la ce scrieți pe site sau pe blog, dar scrieți, scrieți, scrieți.

Am să închei tot cu un citat, de data asta real:

„Content is King”  Bill Gates